De la omul cavernelor la lumbersexualul de astăzi nu e decât un pas foarte mic, în ceea ce privește stilul. Diferența o fac aranjatul și tunsul bărbii la milimetru și loțiunile de îngrijire care sunt folosite în barbershops în zilele noastre.
Meseria de bărbier este una deloc de neglijat. Nu e de mirare că compozitorul italian Gioachino Rossini i-a dedicat opera bufă “Bărbierul din Sevilla”. Bărbieritul a început încă cu omul primitiv, iar primii bărbieri erau responsabili să tundă părul cât mai scurt pentru că se credea că spiritele rele pot patrunde în capul oamenilor prin păr. Iar acest act în sine i-a situat pe bărbieri pe un loc înalt în societate, alături de preoți. În antichitate, egiptenii făceau vizite regulate la bărbier, iar preoții mergeau la bărbier pentru a le îndepărta părul de pe tot corpul o dată la trei zile.
Trendul bărbieritului curat s-a răspândit și în Grecia. Înțelepții Atenei rivalizau în îngrijirea bărbilor. Întreținerea și îngrijirea bărbii a devenit o practică comună, care în timp a dus la înființarea primelor barbershops în Grecia Antică. Acestea erau o reflexie timpurie a ceea ce sunt, de fapt, astăzi, saloanele barbershop – sedii sociale unde oamenii vorbesc despre viață, politică, sport, etc.
Cum industria înflorea, era normal să existe, la un moment dat, și un declin. Când macedonenii au invadat Asia, sub conducerea regelui Alexandru cel Mare, au pierdut multe bătălii împotriva persanilor din cauza părului facial. În timpul acestor războaie, persanii îi apucau pe soldații macedoneni de barbă, îi trânteau la pământ și îi omorau. Atunci, regele Alexandru a ordonat ca toți soldații să fie total bărbieriți. Iar civilii le-au urmat exemplul, astfel că barba a ieșit din modă.
Surprinzător, când barba a devenit demodată, meseria de bărbier nu a suferit deloc. Pe lângă cererea mare de bărbierit foarte fin, bărbierii nu erau limitați în a lucra doar cu părul de pe față. Așa cum spune istoria, bărbierii la început nu erau doar stiliști ci și dentiști sau chirurgi. Considerat părintele chirurgiei moderne, Ambrosie Pare a fost un simplu bărbier-chirurg înainte să îmbrățișeze medicina și să devină cel mai faimos chirurg din perioada Renașterii. Practica bărbierilor-chirurgi a luat sfârșit în 1745 când medicina avansase mult. Atunci a început declinul bărbierilor ca practicanți ai medicinei, iar până la finalul secolului al 18-lea, cei mai mulți bărbieri au renunțat la chirurgie, mai puțin cei din orașele mici unde nu existau chirurgi adevărați.
Astăzi, bărbierii sunt la fel de importanți în societate. Tunsul și aranjatul părului la bărbați este un proces de care va fi nevoie întotdeauna.
Echipament tradițional pentru bărbierit
Scaunul de bărbierit
Bărbierii au nevoie de scaune cu un design special care oferă confort clientului și au poziții ajustabile ușor în timpul ritualului. Aceste scaune au fost concepute astfel încât îmbunătățesc postura bărbierului pentru perioadele lungi de munca. Majoritatea scaunelor din barbershops au pompe hidraulice care le ridică sau le coboară, tetiere ajustabile și spătar care se înclină suficient pentru un bărbierit ușor.
Mașini de ras
Înainte să fie inventate aparatele de ras electrice, erau folosite aparate manuale. Mânerele acestora erau strânse împreună și eliberate printr-o mișcare constantă și precisă. În timpul tunsului, când erau presate pe cap, aveau precizie chiar și în tăierea celor mai groase fire de păr. Bărbierii aveau nevoie de forță în mână pentru a le putea folosi regulat.
Brici
Deși briciul era principala metodă de ras, de-a lungul timpului acesta a fost eclipsat de aparatul de ras electric, mult mai sigur, care a devenit disponibil din 1950. În ciuda acestui lucru, briciul este încă folosit și există producători în Europa și America de Nord. Instrumentele antice sunt, de asemenea, foarte comercializate. Totuși, briciul necesită mânuire perfectă din partea bărbierului și mult mai multă atenție. Această metodă reprezenta cea mai semnificativă parte din curriculum-ul unui bărbier.
Cmentariile sunt închise