Pe Ela o știm de la pupitrul știrilor și de la emisiunea Numai de Bine, însă rolul său de mamă a făcut-o și mai cunoscută în comunitatea de femei. Blogul său, elacraciun.ro, a strâns peste 1 milion de cititori, rețele de socializare au adunat peste 250.000 de folowers, iar cele două cărți despre parenting pe care le-a scris -„9 luni fără griji“ și „12 luni fără griji“ – s-au epuizat la scurt timp după lansare.
DolceMag: Cum se împacă maternitatea cu celebritatea?
Ela Crăciun: Nu mă consider o mamă celebră, dar cred că sunt o femeie norocoasă care poate îmbina viața de familie cu cariera, în mod armonios. În cazul meu, cea de-a treia sarcină a fost o călătorie specială, pentru că am avut alături de mine foarte mulți oameni care mi-au urmărit postările, au citit articolele de pe blog și mi-au dat sfaturi.
Am putut împărtăși cu ei toate experiențele mele, acesta fiind și motivul pentru care am scris cele două cărți – „9 luni fără griji“ și „12 luni fără griji“. Femeile care au trecut prin aceleași experiențe ca mine m-au făcut să realizez că o comunitate poate să te ajute atunci când nu știi dacă ți se întâmplă numai ție anumite lucruri.
Se spune că este nevoie de un sat să crești un copil. Eu am avut un sat mai mare, cei un milion de cititori ai blogului și cei peste 250.000 de followers de pe rețelele sociale care au devenit, pentru mine, parteneri de conversație. În concluzie, nu cred că vorbim de celebritate, ci de o comunitate care a evoluat în jurul meu, împărtășind preocupări comune.
Cum te-a schimbat rolul de mamă?
Cred că rolul de mamă m-a definit, nu m-a schimbat. Am preluat acest rol de tânără, la numai 23 de ani. Pot spune că în ultimii 15 ani m-am format ca femeie în jurul ideii de familie și de maternitate.
Eu sunt Ela, mamă, soție, blogger. Toate aceste roluri nu se exclud, ci se completează. A fi mamă te învață multe lucruri și te provoacă din multe puncte de vedere dar nu mă văd fiind altfel. Reperul meu de iubire și liniște este familia mea, iar viața cu cei trei copii este exact așa cum am vrut să fie.
La noi în casă este multă gălăgie, dar sunt liniștită emoțional. La noi în casă cineva vine și pleacă mereu, dar avem timp să mâncăm împreună. Orarul nostru se schimbă de la un minut la altul, dar suntem organizați cu lucrurile importante. Toate aceste extreme ale vieții de familie devin normalitate și noi învățăm să o iubim.
Cum ai evoluat de la primul copil până la cel de-al treilea? Ce s-a schimbat în abordarea ta?
S-au schimbat multe lucruri în 15 ani. Cel mai bun lucru care se întâmplă este accesul la informație. Dacă la primul meu copil nu știam nimic despre parenting, acum pot spune că am evoluat ca părinte. Toate cărțile, conferințele, accesul online la resurse și specialiști m-au făcut un părinte mai bun. Ceea ce încerc să spun este că noi, ca părinți, putem face multe greșeli, dar pe măsură ce suntem curioși să acumulăm informație nouă, putem oferi mai mult copiilor noștri.
Ai cel mai citit blog de parenting de la noi. Cum ai ajuns la această performanță? Cum ai devenit, practic, un model pentru celelalte mămici?
Blogul a fost o continuare naturală a meseriei mele de jurnalist. Am îmbinat curiozitățile proprii cu informația primită de la specialiști și acest lucru a răspuns unor întrebări ale femeilor care au început să mă citească.
Articolele mele spun povestea experiențelor mele dar sunt completate și cu păreri ale unor specialiști. Probabil, această completare necesară a generat credibilitatea pe care am avut-o atunci când am abordat teme mai puțin confortabile cum ar fi alăptarea sau somnul copilului.
Am păstrat nota autentică a blogului meu, fără să vreau să par ceea ce nu sunt. De aceea cred că publicul meu are încredere în mine și continuă să citească ceea ce scriu.
În toate evenimentele organizate de mine, interviurile date sau cărțile pe care le-am scris am avut publicul ca partener de conversație, nu un simplu spectator. Probabil, câte puțin din fiecare, acțiunile mele au contribuit la crearea unei comunități stabile, care mă urmărește atât pe blog, cât și pe canalele de socializare.
Cartea ta, „12 luni fără griji“, este un ghid de mare ajutor pentru viitoarele mămici. Ce ne poți spune despre ea?
„12 luni fără griji“ este o completare a primei cărți, „9 luni fără griji“. În perioada în care am fost însărcinată cu Nicholas am documentat fiecare analiză, întâlnire cu medicul, fiecare experiență emoțională mai mult sau mai puțin plăcută. Ajungând la sute de pagini, mi-am dat seama că acest jurnal ar putea fi de folos și altor viitoare mame. Așa a luat naștere prima carte.
După nașterea fiului meu am făcut același lucru și am văzut că părinții au aceleași întrebări ca și mine. Multe cititoare îmi scriau pe Facebook sau pe blog să le spun cum am făcut eu. Informații precum programul de somn, diversificarea, analizele bebeluşului erau necesare iar Internetul nu le oferea pe cele mai corecte.
Am văzut multe sfaturi greșite din punct de vedere medical pe grupurile de mame și am decis să merg cu aceste întrebări la 13 specialiști care m-au ajutat să dau o informație documentată medical publicului meu. Cartea este suma experiențelor personale dar și un ghid cu sfaturi pentru proaspetele mame. Acest lucru a contribuit și la succesul ei, primele exemplare fiind epuizate după câteva luni.
Depresia postnatală și revenirea la silueta de dinainte de sarcină sunt printre cele mai grele încercări prin care trece o femeie care a născut. Cu care dintre ele te-ai confruntat și cum ai reușit tu să le gestionezi?
Silueta este o provocare pentru mine chiar și în perioadele în care nu sunt însărcinată. Cei care mă urmăresc știu că sunt aproape mereu într-o cură de slăbire și tot de atâtea ori greșesc prin a ceda tentației dulciurilor. Este un subiect despre care discut foarte onest cu cititorii mei.
În perioadele de sarcină aceste probleme se acutizează, dar am învățat să le gestionez mai bine abia la a treia. Dacă la prima sarcină m-am îngrășat 20 de kg, la a treia am acumulat doar 12 kg, pe care le-am dat jos într-un timp relativ scurt. Am făcut sport, am mâncat echilibrat iar acest lucru mi-a dat energia de care aveam nevoie.
În ceea ce privește depresia, am trecut prin această experiența la a doua sarcină, cu Alesia. Știam că este o formă de depresie, am încercat să o controlez conștient, dar recunosc că a fost destul de greu. Este nevoie de curaj să vorbești cu propriului creier și să îl convingi că ceea ce percepe el nu este adevărat.
În cartea „12 luni fără griji“ am pus un capitol dedicat mamelor care au nevoie de sfaturi de la psiholog, iar depresia post natală ocupă un loc important.
Cum e să fii mamă de trei? Cum reușești să menții echilibrul?
Echilibrul vine cu organizare și ajutor. Mereu le spun mamelor, în general, să nu le fie rușine să ceară ajutor. Soțul, familia, bunicii, prietenii sau chiar o bonă trebuie să preia din sarcinile pe care le are o mamă, mai ales când vorbim de trei copii. Eu am învățat să îmi gestionez programul în funcție de cei mici, să rămân activă dar, mai ales, să nu renunț la mine.
Fiecare femeie trebuie să știe că nu renunţarea la propria persoană o face o mamă mai bună, ci dimpotrivă. Cu alte cuvinte, mamele trebuie să aibă timp și pentru ele, iar acest lucru va cultiva echilibrul pe care ea îl impune întregii familii.
Ce ai învățat de la copiii tăi?
Cred că cel mai frumos lucru a fost să învăț să mă bucur de tot ce mi se oferă. Având trei copii, am avut ocazia să văd cum percepe un bebeluș viața. El se bucură de soare, de culori, este curios și îți oferă cea mai pură formă de iubire în mod necondiționat. Alături de cei trei copii ai mei am învăţat să rămân și eu copil și să mă bucur de lucrurile normale. Având personalități diferite, ei m-au învățat mai multe lucruri, despre răbdare, perseverență, curaj și optimism. Fiecare zi alături de ei este o lecție pe care o accept cu bucurie.
Care este cel mai prețios sfat pe care îl dai mămicilor?
Fiecare părinte are propriul filtru de a percepe experiența de parenting. Nu cred că există sfaturi universale valabile pentru părinți. Din conversațiile avute cu mai multe mame am văzut, totuși, că există o teamă de a nu greși. Vrem să facem totul perfect pentru copiii noștri. Pe măsură ce cresc, ne dăm seama că este imposibil să nu greșim.
Poate singurul sfat pe care l-aș da este să faci lucrurile așa cum simți tu, nu cum scrie în cărți sau cum spun vecinii și bunicii. Fiecare copil este unic în felului lui, deci nu există reguli 100% valabile.
Cred că părinții ar trebui să se bucure de momentele cu cei mici și să fie mai puțini stresați de a deveni perfecți.