Take a fresh look at your lifestyle.

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc

 

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 1

Iniţial nici nu aveam de gând să scriu despre această scurtă ieşire la mare. Urma să mergem să lenevim un pic peste week-end, în Eforie Nord, unde nu mai fusesem de-o viaţă şi să ne întoarcem cu ceva poze cu macii de la malul marii.
M-am răzgândit pentru că nu numai că n-am stat locului deloc, ba chiar am umblat într-una şi am însăilat un itinerariu grozav de week-end. Numai bun de împărtăşit!

LITORALUL ROMÂNESC CU IZ DE MEDITERANA

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 2

Sâmbătă dimineaţă.
Câteva maşini răsfirate pe Autostrada Soarelui şi 225 km mai târziu coboram pe lângă piciorul podului în Agigea.
Acum, nu sună deloc pitoresc şi nici nu este: Aleea Golfului este o stradă ca oricare alta, în zare se văd platforme petroliere, iar ora matinală la care am ajuns face dreptate liniştii.

Totuşi, miroase bine. Cum nu mai fusesem aici, ne uităm în jur să vedem de unde vine şi citim pe frontispiciu: Pescăria lui Matei.
Se deschide la 12:00, deci avem o grămadă de timp să lenevim, ne spunem. Ne gândim să luăm un şezlong pe plaja micuţa din imediată vecinătate a restaurantului, când am vedem că mai putem înainta.

Judecând după dependinţele construite arbitrar şi în dezordine, pare a fi curtea din spate a unei proprietăţi…
Mergem totuşi, gândindu-ne că ne vom scuza dacă ne ia cineva la rost şi măcar vom întreba cum ajungem în Golful Pescarilor.

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 3

Ne dumirim cum stă treaba câteva sute de metri mai încolo, când vedem al doilea restaurant pescăresc – Golful Pescarilor.
Deci, sunt vecini…oare cum s-or înţelege?
Presa zice că nu prea bine, dar cine ştie cum stau lucrurile în realitate? Nici nu avem de ce să investigăm – deşi sunt convinsă că sunt ceva poveşti în spate, pentru că aici, în golf, restaurantul este deschis şi pe plaja semicirculară sunt câţiva oameni.
Vremea este perfectă, soare, briza şi un decor care ne duce cu gândul la Mediterana.
Să explorăm un pic!

Ne plimbăm pe faleza înaltă şi descoperim că acolo este, de fapt, parcarea restaurantului şi că, la câteva sute de metri mai în faţă, privind către Eforie Nord, sunt o serie de viluțe elegante, numai bune de închiriat. Desigur, aşa s-au gândit şi alţii înaintea noastră. Cu toate că suntem în extra-sezon, nu am mai găsit aici cazare.

RESTAURANTUL GOLFUL PESCARILOR

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 4

Dacă îţi fixezi privirea exclusiv asupra golfului, jur că este minunat. Un far micuţ, o cherhana ridicată la rang de restaurant pescăresc dichisit, o zona cu umbreluţe din stuf şi o plajă micuţă, cu nisip auriu ce se continuă cu marea turcoaz.

Sute de grauri zboară care încotro în căutare de insecte pentru a-şi hrăni puii, macii se unduiesc aprobator în ritmul brizei, împărţind acest colţ de litoral cu mii de alte flori.
Mă uit cu jind la clienţii din vilele de pe faleză. Mi-ar plăcea să mă trezesc aici câteva dimineţi la rând.
Cam 100, aşa, cât ţine vara.

Coborâm către plajă pe una dintre scările de acces de la capătul sudic al golfului.
Miroase un pic a alge şi a mâl, dar îmi place marea cu toate ale ei şi nu mă deranjează. Sfărâmăm sub tălpi scoicile aduse la mal şi ne înmuiem vârful degetelor în valurile mici care ajung până la noi.

Contrar aspectului ferit, am înţeles că în această zonă a litoralului curenţii sunt destul de puternici în larg. Dar până să verificăm informaţia, să vedem mai de aproape restaurantul şi să luăm un loc!
Pentru cât de ferită de mulţime pare a fi plaja asta, m-ar fi încântat ceva mai puţin elegant. O cherhana autentică, aşa cum era cea de la Vadu până acum doi ani, de exemplu.

Atât Pescăria lui Matei cât şi Restaurantul Golful Pescarilor sunt spaţii foarte elegante, cu capacitatea mare, peste 100 de locuri, mobilier nou, din lemn, colorat în ton cu peisajul şi personal numeros, îmbrăcat la uniformă.

Când ne-am aşezat, în jur dacă erau două-trei persoane, muzică chill şi am fost imediat serviţi. Un pic prea protocolar şi impersonal, dar bănuiesc că asta este preţul pe care îl plătesc locurile cu vad mare.
Cât timp am servit masa – bunătăţi dobrogene pe bază de pește şi fructe de mare – restaurantul s-a umplut şi plaja din faţă lui s-a animat de-a binelea.

E clar că în sezon nici nu poate fi vorba să te abaţi pe aici spontan, fără rezervare.
Bag de seama că Restaurantul Golful Pescarilor atrage de-o potriva cupluri, grupuri mari de prieteni şi familii cu copii, probabil pentru faptul că pot fi uşor supravegheaţi şi totuşi lăsaţi un pic liberi, pe plajă.

Ne-am grăbit să achităm nota care cuprinde, pe lângă mâncarea foarte bună, şi eleganța decorului şi panorama de excepţie. Aperitiv, ceva de băut şi un fel principal, puţin sub 200 lei/2 peroane.
Merge de răsfăţ, într-un week-end de mai, în acest golf ascuns, plin de farmec mediteranean.

FALEZA DE LA TUZLA, CĂTRE COSTINEŞTI

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 5

După-amiază, am ieşit la “vânătoare” fotografică de păsări.
Am luat drumul de pământ ce porneşte din Tuzla, paralel cu marea, cu gândul să vedem ce mişcă. Viaţa se desfăşoară în ritm alert în lumea înaripatelor şi primăvara nu-şi văd capul de treburi.

Greu de convins să stea la poză, dar Bogdan a fost perseveret şi, până să ajungem în Costineşti, avea deja câteva cadre cu codobături galbene, presuri cu cap negru şi variate feluri de sfrâncioci greu de prins în cadru.

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 6

O menţiune specială pentru cormoranii şi pescăruşii care au colonizat epava din Costineşti!
I-am salutat şi am făcut dreapta, pe o stradă asfaltată.

Staţiunea taberelor şcolare pentru muţi dintre noi, am găsit Costineştiul liniştit şi gol. Nimic tentant, aşa că ne-am decis să ajungem şi în Vamă, să prindem apusul peste câmpurile din spatele satului.
Ne-am completat portofoliul de maci – scopul ieşirii noastre de week-end – folosind lumina magică a apusului.

REZERVAŢIA ARHEOLOGICĂ YAILATA, BULGARIA

Golful Pescarilor – haihui pe litoralul românesc 7

 

Documentând plajele mai putin cunoscute de la Marea Neagră, am ajuns în anii trecuţi de câteva ori în Bulgaria şi nu ne-a ajuns.
Graniţa. Linia peste care de-abia aşteptăm să trecem, de fiecare dată când avem ocazia. Acum, n-are legătură cu prezenţa sau lipsa patrotismului, ci cu faptul că norii de ploaie s-au tot scuturat peste noapte şi nu vroiam să le stăm în cale.
Aşa că am luat-o înaintea lor, către sud.

Şi da, coasta bulgărească este spectaculoasă.
Au păstrat pădurile ce o mărginesc şi, pe alocuri, marea se vede direct printre trunchiurile pinilor. Ca la Ezerets, de exemplu.
Plajă fără picior de om, maci şi multe, multe păsări. Cum să nu ne placă?

Dar nu pentru asta am venit în Bulgaria de data aceasta, ci pentru a vizita Rezervaţia Arheologică Yailata.

Sursa: www.unanhaihui.ro

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More