Take a fresh look at your lifestyle.

Horia Brenciu, omul orchestră în esență

Un scurt interviu cu Horia Brenciu sau doar simpla lui prezență te pot face să intri într-o stare de fericire pe care artistul o emană și o menține prin gesturi, cuvinte, vibrație…

Dolce Vita: Show-urile tale sunt foarte antrenante, prezența ta e o explozie de veselie. Care este sursa acestei energii inepuizabile? Cum te încarci?

Horia Brenciu: Prin intermediul oamenilor. Fie că e vorba de familie, fie de spectatori, de cei pe care-i văd pe stradă sau îmi scriu pe internet, toți îmi dau amperii de care am nevoie. Chiar și cei care-mi scriu cu un limbaj dubios îmi dau un soi de energie. Nu vreau câtuși de puțin să se înțeleagă că 24 din 24 aș fi un titirez. Am și clipele mele de apatie, de căzut pe gânduri, ca orice om. Am poftă de viață dacă toată lumea e în armonie. Am un fix potrivit căruia vreau să se simtă bine toți cei pe care îi întâlnesc. Când cineva e posomorât, nu mă simt bine și nu mă las până nu-l fac pe respectivul să zâmbească. Ori de câte ori intrăm pe scenă și unul dintre oamenii din orchestra mea e trist, vreau să-i aflu motivul, să-l îmbărbătez, ca apoi, pe scenă, să ne bucurăm cu toții de ceea ce se întâmplă și, evident, de aplauze…

Cum vezi diferența dintre un artist pop, rock sau de orice alt gen muzical și un entertainer?
Nu știu dacă pot s-o numesc diferență. Fiecare om, spectator alege ce-i place, ce îl emoționează… Unii preferă spectacole liniștite, domoale. Alții, muzica ceva mai agresivă. Sunt o mulțime de nișe stilistice în zilele noastre. Până la urmă, asta este și frumusețea diversității empatiei artistice. Cei care mă urmăresc pe mine, cred că doresc să fie surprinși, să fie mai interactivi, să se bucure mai mult de un show în care scena este toată sala.

Cum a luat ființă proiectul HB Orchestra? Cum ți-ai ales colegii de trupă?
La început a fost dorința de a cânta. Mai precis, era dorința de a transmite o stare publicului. O simțeam puternic. Îmi aduc aminte că, pe la începutul anilor 2000, mereu încercam să fur microfonul trupelor pe care le prezentam… Mulți mă invitau pe scenă, pentru o piesă, două, doar ca să scape de mine. Prima formulă a fost de 5 instrumentiști. Era prin 2003… De atunci
s-au perindat mulți artiști prin orchestra mea. De la fiecare am avut de învățat câte ceva și le mulțumesc pentru colaborarea noastră. Prin 2005, aveam deja o formulă cu 5 suflători, cu care am fost prezent și la recitalul de la Mamaia din 2006 și la cel de la Cerbul de Aur din 2008, unde am și cântat, în premieră, piese din primul nostru album, “35”. Le spun mereu colegilor mei că scena e un altar, iar spectatorii vor să vadă ceva care să-i inspire. Nu vor să vadă oameni triști, cu probleme, care sunt puși cu forța acolo. E unul dintre principiile pe care le păstrez și acum, după 15 ani de existență a HB Orchestra, și e o misiune care cred că nu se încheie niciodată.

Privind în trecut, care a fost momentul care a declanșat în tine pasiunea pentru muzică?
Când mama a adus pianina în casă, am simțit că e ceva mai mult decât un simplu obiect de mobilier. I-am atins vrăjit clapele și cred că sunetele mi s-au dus direct în inimă. Au urmat, apoi, primele lecții de pian. Aveam 7 ani.

Cum definești conceptul “dolce vita” în muzică? Ce piese te duc cu gândul acolo?
“That’s amore”… Cred că și piesa, dar și interpretul, Dean Martin, ilustrează perfect viața traită cu un zâmbet discret, cu un pahar de vin și, de ce nu, așa cum zic și versurile, cu ceva paste în… refren.

Se apropie deja concertele aniversare de la Sala Palatului. Cum te pregătești și ce pregătești pentru fiecare dintre ele?
concertele de la Sala Palatului în decembrie  Cred că exercițiile cardio, de care m-am apucat recent, o să-și spună cuvântul cu vârf și îndesat.
Turneul și Sala Palatului se vor derula anul acesta sub genericul celor 25 de ani care au trecut de la prima mea apariție televizată. Nu știu când a trecut tot acest timp, dar sunt convins că publicul meu se așteaptă la ceva special în acest periplu național. Vă dați seama că sunt mai multe tipuri de spectatori. Unii care mă cunosc de 25 de ani, alții care mă știu de 10 și unii care chiar nu știu cu ce se ocupă Brenciu. Tuturor le vom oferi o seară unică, o dată la un sfert de veac… și sunt doar primii 25 de ani. Vom încheia distracția cu serile de 7, 8 și 9 decembrie, în București, într-un adevărat regal de emoții.

Între timp ai lansat și un videoclip. Cum a fost lafilmări pentru “Poftă de băut”?
De poveste! Vadu, Iura Luncașu, Diana Munteanu, orchestra mea, marea, sticlele goale, vremea mereu schimbătoare, cadrul final cu toți dansând lângă acel copac luminat… M-am bucurat enorm de ziua aia chiar dacă, după 12 ore de filmare, eram o idee năuc din cauza vântului și a nisipului. A fost încă un moment de genul celor când mă gândesc ce norocos sunt să întâlnesc oameni alături de care să facem ce ne place, cu pasiune și mereu cu zâmbetul pe buze. Cred că starea asta a noastră se vede și în clip.

De ce ai ales-o pe Diana Munteanu ca parteneră în videoclip?
Pentru că e frumoasă, expresivă, sexy… Și, până la urmă, de ce îți alegi un prieten drag să ieși la o cină sau la o petrecere sau chiar într-o escapadă pe munte sau la mare?! Pe Diana o cunosc de peste 20 de ani și când i-am propus colaborarea a sărit în sus de bucurie. E minunat să te bucuri de bucuria unui prieten.

La ce alte proiecte lucrezi în prezent?
Sala Palatului și Mamma Mia sunt doar pilonii acestei toamne. Audițiile de la X Factor și concertele mele din București și din toată țara, la care se mai adaugă și câteva piese pe care vreau să le lansez, fac din finalul acesta de an un adevărat parc de distracții. Sănătos sa fiu!

Cum îmbini viața de artist cu cea de familie?
Armonios… Peste tot caut armonie.

Ai o familie frumoasă și numeroasă și ești recunoscut ca soț și tată model. Cum reușești?
Îmi iubesc familia și cred că am fost norocos. Am o soție compatibilă și niște copii echilibrați. Am realizat că misiunea asta de părinte nu se termină niciodată. E ca un fel de examen pe care îl dai in fiecare an, în fiecare zi, în fiecare clipă. Dar îmi place al naibii de mult!

Ce te împlinește?
Pe plan profesional… următorul spectacol.

Cum arată o zi din viața ta acasă?
Plină de povești, sfaturi, sărutări, îmbrățișări, mustrări, strigăte, calmări, cântecele, mici suspine urmate de zâmbete de copil care mă topesc de fiecare dată.

Îți îndrumi copiii să-și dezvolte latura artistică sau unii dintre ei și-au ales deja singuri drumul?
Vreau să-și aleagă ce vor ei și ce le place. Nu știu dacă eu pot fi un reper pentru ei. Mi-am găsit calea după 30 de ani, deși recunosc, am avut un noroc chior la 20. Tot ce învață în viață va fi de ajutor, orice interacțiune va fi folositoare.

Ce-ți mai dorești de la viață?
Să mă bucur de ea cât mai mult. Și asta e o artă. Să nu lași să treacă nici o zi fără ceva special, ceva care poate să nască o amintire. După ani și ani, ele sunt singurele care vor rămâne…

Spune-ne, te rog, 5 lucruri interesante și neștiute până acum, despre tine.
· N-am vorbit până la 4 ani. Mi se spunea Blaga.
· Am puțin rău de mare.
· Iubesc istoria.
· Am avut strungăreață.
· Am încă un nume: Augustus.

www.facebook.com/horiabrenciu/
www.youtube.com/horiabrenciu

Horia Brenciu, omul orchestră în esență 1

Aniversam 25 de ani de cariera cu un concert extraordinar la Sala Palatului din Bucuresti pe 7,8 si 9 Decembrie, ora 20:00.

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More