Take a fresh look at your lifestyle.

Istoria SARMALEI și dovada irefutabilă că sarmalele sunt românești

Sarmalele reprezintă, cu siguranță, cel mai cunoscut preparat culinar tradițional românesc.

Asta nu înseamnă, firește, căsarmalele au fost făcute pentru prima dată de români, originea lor fiind aproape imposibil, azi, de trasatcu precizie, mai ales că preparate similare se realizează în multe țări din lume.

Obiceiul de înfășura un aliment cu altul, fructe sau carne cu diferite frunze comestibile de pildă, datează din vremuri imemoriale, fiind uzual la oamenii din epocile primitive, după cum arată cercetările istoricilorși arheologilorDovezi ale obiceiurilor de a înveli alimentele cu frunze, coji, scoarță, piele sau organe animale au fost descoperite la civilizațiile grecilor antici, ale Egiptului, la civilizațiile antice asiatice, la cele precolumbiene, ș.a.m.d.

Realizarea unui produs rafinat și sofisticat, însă, așa cum este sarmaua de azi, a fostaccesibilă doar odată cu civilizațiile care au ajuns la un nivel de dezvoltare a tehnicilor agricole suficient de avansat pentru a permite inovarea.

Preparate asemănătoare cu sarmaua noastră se regăsesc preponderent în bucătăriile naționale ale țărilor din Europa Centrală, de Est și de Sud, în toatăAsia Centrală și deVest, în zona Mediteranei, chiar în Egipt precum și, disparat, în diferite alte zone din lume.

Sarma otomană, vectorul răspandirii în Europa și Asia

Termenul Sarma își are originea în limba turcă, turcescul „sarmak„ însemnând a înfășura, a înveli sau a rula. Sarmaua otomană, de la care vine numele celei din spațiul românesc, se prepară fie din carne tocată învelită în foi de vițăde vie – Yaprak Sarma, care mai poart ănumele de Yaprak Yolmas, adică frunză umplută sau simplu Dolma, adică ceva umplut, îndesat – fie frunze de viță umplute cu orez, semințe de pin, nuci, stafide și condimente, ceea ce poartă numele de Yalanc Dolma, adică sarmale false sau cele învelite în foi de varză, Lahana Dolmasi sau Lahana Sarmasi.

Așadar, Imperiul Otoman este creditat pentru răspândirea sarmalelor, deși este foarte probabil ca turcii, buni integratori ai culturilor popoarelor cucerite, să fi importat rețetele din zone Mediteranei, din prospera zonă a actualului Liban, din Grecia (unde la fel se prepară din foi de vițăcu orez și stafide).

De altfel, în Turcia, la fel ca în RomâniaSarma este considerat un fel național de mâncare, rețetele variind ca umplutură și ca înveliș. Se folosesc frunze de viță de vie, de varză, de mangold, de cireșe pentru a înveli orez cu diferite semințe, alune, stafide, condimente (scorțișoară, piper negru și roșu, chimion) dar și ierburi aromatice (mărar, pătrunjel, mentă) rețetele fără carne fiind consumate, de regulă. reci.

Pentru rețetele de sarma calde se folosește carne de vită, pasăre sau oaie, ceapă și orez sau bulgur. Sarma calde se mănâncă, de regulă, cu un sos de usturoi pe bazăde iaurt, foarte folosit în Imperiul osmanilor.

În afara sortimentelor de mai sus, în multiple combinații, bucăria turcească mai are și deserturi de patiserie numite sarma, cum sunt Fastak Sarma sau Saray Sarma, rețetele constând din aluat foarte fin umplut cu diferite sortimente de nuci și alune și sirop din miere sau din zahăr.

Sarmale asortate moldovenesti

Sarmaua în Balcani și Europa de Est

Înzona Balcanilor și a Europei Centrale și de Est, sarmalele, cu diferite rețete și denumiri, sunt preparate de baz ăîn bucătăriile majorității țărilor, de la Rusia, Ucraiana și Polonia în nord, la Grecia, Macedonia, Grecia, spațiul ex-iugoslav în sud. Și aici, sarmalele pot fi învelite în foi de varză, în foi de viță, în frunze de ștevie, de mangold s.a.md. Spre deosebire de surorile sale din spațiul mediteranian levantin, care sunt ușoare și răcoritoare grație combinației de orez, foi de viță și iaurt, din Balcani până la Marea Baltică, sortimentele de sarmale devin mai grele, datorită cărnii de porc, a varzei murate, a afumăturilor și a smântânii.

În BulgariaSarmu sau Sarma se prepară fie ca la greci, cu orez și legume în foi de viță prospete sau murate, fie din carne de porc și/sau vită, cu orez ți ceapă înveleite în foi de varză proaspătă sau murată, uneori fierte în sos alb de ou și iaurt. Sarma bulgărească cu carne și varzăse face foarte mare, circa 100 de grame bucata.

În Serbia și spațiul ex-iugoslavSarma seamănă mult cu sarmalele românești din zonaBanatului și Ardealului, fiind făcute mai ales din varză murată, carne de porc și afumătură și, foarte important, rumenite la cuptor în oale de tuci sau din fontă după fierbere. Dimensiunea sarmei sârbești este similară cu cea a sarmalelor românești, exceptând zona Moldovei, unde sărmăluțele pot fi foarte mici.

În Ungaria, deși existăși rețete similare celor ardelenești, sarmalele se fac de multe ori foarte mari și dulci, în foi de varză dulce cu mult bulion.

Evident că rețele variază de la o regiune la alta, de la o comunitate la alta, astfel că putem spune fără riscul de a greși că sarmalele românești sunt originale, grație modului de preparare, a ingredientelor folosite și a modalităților de servire. QED

Sursa: timisoarastiri.ro

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More