Intr-o vreme in care Ahile si Hector se bateau pentru Troia, Tutmes al III-lea incerca sa cucereasca Meghido sau Ramses al doilea ataca orasul Kadesh, in zona Banatului, la 30 de kilometri de Timisoara, exista una dintre cele mai puternice fortificatii din Europa, o cetate fabuloasa.
Fortificatia de la Cornesti era dispusa pe patru incinte, toate aparate cu ziduri puternice, si toate diferite ca si constructie, asa cum au aflat arheologii in zilele noastre.
In ultimii 10 ani arheologii au scos la lumina adevarate comori care au stat in pamant mai bine de doua milenii si jumatate. In urma sapaturilor facute au fost descoperite elemente de ceramica, sau oale intregi in care oamenii care au trait aici in acele vremuri isi pastrau mancarea, insa arheologii au gasit si indicii care ii fac sa creada ca fortificatia de la Cornesti era si un centru al comertului condus insa cu o mana de fier.
„Din punct de vedere al constructiei s-au folosit aproape 1 milion de metri cubi de pamant, s-au defrisat peste 10.000 de hectare de padure, care au fost folosite pentru structura de lemn a valurilor de aparare, santurile au avut adancimi cuprinse intre 3 metri si 4,7 metri adancime, cu o deschidere intre 11 si 15 metri. Acest volum de munca imens, cuantificat de catre un coleg al nostru, arhitect, specializat in cercetari arheologice, in estimarea lui, volumul de munca la constructii este undeva la 40% din piramida lui Keops. Insa, ce nu s-a putut calcula, dar care arata totusi un volum mare de munca, dar si o organizare extrem de precisa, este curatarea periodica a santurilor de aparare, care vorbim de santuri de kilometri lungime, va spuneam, insumate sunt 32 de kiloemtri lungime. Aceste santuri arata faptul ca exista o elita razboinica, cu un lider suficient de puternic, care avea si masurile de coercitie, dar si cele de rasplata pentru serviciile respective. Categoric un segment al populatiei se ocupa de agricultura, un altul de taiat lemne, altul de pastorit si altii care aparau cetatea. Cetatea in sine arata ca aceasta elita razboinica avea un scop nu numai de a proteja accesul catre materiile prime care se afla in muntii Banatului dar si in Transilvania, un fel de vamuire a traseelor comerciale„, spune Alexandru Szentmiklosi, seful sectiei de arheologie a Muzeului National al Banatului.
Ceea ce i-a surprins pe arheologi este faptul ca intre ringurile fortificatiei au fost gasite tipuri de case ridicate diferit in epoca bronzului. Unele dintre ele mai exista insa si in actualul sat Cornesti, si au fost construite in stilul locuitorilor fortificatiei din urma cu peste doua mii de ani. Informatii despre tehnica de constructie a acestor case au fost luate de la batranii din Cornesti.
„In incinta 1 am descoperit 3 tipuri de case, dar cu tehnici diferite de constructie, respectiv cu santuri de fundatie si cu stalpi de sustinere a acoperisului. Lucru pe care nu l-am gasit in incinta a doua, unde ne aflam in prezent. Pe harta magnetometrica ne apare aceasta structura rectangulara care ar fi presupus ca exista un sant de fundatie, asa cum avem experienta in incinta 1. Faptul ca nu l-am gasit in 2016 ne-a ambitionat, si in 2017 ne-am dus catre o alta zona un pic mai la sud de vechea sapatura, si spre stupefactia noastra nici aici nu am gasit acele evidente arheologice irefutabile care sa ne spuna ca tehnica de constructie este cu gropi din plantarea stalpilor sau cu santuri de fundatie. Si am ajuns la concluzia ca de fapt aceste case nu sunt construite asa cum ne imaginat noi, dar tehnica nu este pierduta. Practic casele se construiau direct pe pamant, fara structura de rezistenta, din pamant batut, asa cum stramosii nostri, de-a lungul timpului, incepand din neolitic, dar si in perioadele mai recente construiau casele. Si nu mai departe de localitatea Cornesti, la marginea satului, mai sunt case vechi, de 100-150 de ani, care au fost construite exact asa, fara niciun stalp de sustinere a acoperisului, fara nicio fundatie, cu pamantul batut„, a declarat Alexandru Szentmiklosi, seful sectiei de arheologie a Muzeului National al Banatului.
Fortificatia de la Cornesti-Iarcuri dateaza din anii 1500-1000 inainte de Hristos, se intinde pe 1765 de hectare, are 4 ringuri, deci 4 incinte aparate, dispuse pe aproape 32 de kilometri, linia exterioara a cetatii de la Cornesti avand 16 kilometri. Cea mai mica incinta are 73 de hectare si cea mai mare, cu valul 4, 1765 de hectare.
La constructie s-au folosit aproape 1 milion de metri cubi de pamant, s-au defrisat peste 10.000 de hectare de padure, iar lemnul a fost utilizat la amenajarea valurilor de aparare, santurile au avut adancimi cuprinse intre 3 si 4,7 metri, cu o deschidere intre 11 si 15 metri.
Cum a disparut cetatea si unde au plecat cei care au locuit in interiorul ei?
Arheologii au descoperit dovezi care arata ca fortificatia de la Cornesti a fost si un centru al comertului in zona, pe aici fiind transportate chihlimbar de la Marea Baltica, sticla albastra adusa din Mediterana, sare de la ocnele din Transilvania.
„Noi aici la Cornesti am gasit si sticla albastra si chihlimbar. Va trebui numai analizele sa ne spuna de unde vin fiecare. Si poate la fel de important este sa facem si precizarea ca la Cornesti au fost gasite si fragmente ceramice care arata unele conexiuni si cu alte lumi„, spune Alexandru Szentmiklosi.
Arheologii au insa si o ipoteza legata de modul in care a decazut fortificatia de la Cornesti si ce s-a intamplat cu ea dupa ce populatia aflata aici a parasit-o.
„Parerea mea, dar in parte discutata si acceptata si de colegi, este ca la un moment dat resursele de materie prima incep sa scada, in special lemnul, care este vital. Am mai avut o asemenea cercetare la Pecica si s-a dovedit ca practic telul de la Pecica a disparut ca urmare a defrisarilor masive si la un moment dat, daca nu mai aveai cu ce sa iti faci focul, cu ce sa faci activitatea economica zilnica, metalurgie, constructii si asa mai departe, astfel ca s-au mutat. In cazul acesta mutarea a avut loc, sa zicem asa, motivat si eu cred ca si-au dat foc la fortificatie. Nu avem inca evidentele arheologice irefutabile sa spunem ca asa a fost, e doar o ipoteza de lucru, avand in vedere ca exista aceasta modalitate de a gandi. In „De belo galico” se stie ca helvetii atunci cand au avut o foamete foarte mare au decis sa plece spre alte tinuturi, si ca sa nu aiba motivatia sa se intoarca inapoi, si-au dat foc la cetati si la case… Comunitati Cruceni-Beleghis ajung in sud-vestul Poloniei, plecate din zona aceasta a Banatului, altele in nord-estul Moldovei, dar fara sa lase o urma intr-un mars rapid, formand asa-numitul grup Chisinau-Corlateni. Un alt grup masiv cucereste Gura Moravei, care se varsa in Dunare„, afirma arheologii.
Muzeu cu surprize la Cornesti
Toate descoperirile facute in fortareata de la Cornesti de echipele de cercetare urmeaza ca in viitor sa fie expuse intr-un muzeu care va fi creat in localitate. Muzeul Banatului a primit un spatiu din partea Primariei din Ortisoara, un loc aflat in centrul localitatii, in care urmeaza sa se ridice o cladire unde vor fi expuse descoperirile din fortificatie. Arheologii au avut si aici o surpriza.
„Legea lui Murphy spune ca atunci cand te astepti mai putin dai de un sit arheologic. Exact unde am primit terenul este un sit arheologic, drept pentru care va trebui sa facem sapatura de salvare, ceea ce pe noi ne bucura pentru ca dincolo de faptul ca toasta lumea stie de Cornesti pentru ca este fortificatia de Epoca Bronzului, in zona se afla si o fortificatie si mai veche, pe care prospectiunea geomagnetica din anul 2010 a relevat-o. Deci, in partea cealalta, in jumatatea estica a incintei 2 se afla o fortificatie si mai veche, de 6000 de ani vechime cu 3 santuri de aparare. Raspandit pe tot teritoriul acesta mare se afla si alte locuiri din perioade mai mult sau mai putin vechi, si neolitice si sarmatice si de ev mediu. Cercetarile din sat au aratat ca vechiul sat Cornesti, Sadain cum era el numit inainte, avem urme de case, avem urme de artefacte, care se dateaza incepand din secolul 16-17. Si, in locul unde va fi muzeul, materialele arheologice descoperite arata ca de fapt satul se coboara pana in secolul 9-10 dupa Hristos. Deci, locuirea in acest punct e mult mai veche„, a declarat Alexandru Szentmiklosi, seful sectiei de arheologie a Muzeului National al Banatului.
Descoperirile de la Cornesti-Iarcuri au fost facute de echipe formate din arheologi din Romania, Anglia si Germania, iar pana acum a fost cheltuit peste 1 milion de euro pentru sapaturi. Prin acest sit arheologic s-au perindat aproape 80 de studenti straini, dar si studenti ai Universitatii din Bucuresti.
Pentru ca cercetarile sa fie cat mai exacte, arheologii s-au folosit si de fotografii facute de avioanele de lupta germane in al doilea razboi mondial, de harti intocmite de topografi austrieci inca de la 1720, gasite in arhivele de la Viena, dar si de harti intocmite de topografi romani. De asemenea, au fost consultate si harti declasificate de americani si de rusi.
Sursa: opiniatimisoarei.ro
Cmentariile sunt închise