Mănăstirea Cozia – locul de odihnă al voievodului Mircea cel Bătrân și singurul muzeu fără taxă de intrare din România

Zona Parcului Național Cozia și a vecinătătilor acestuia este cunoscută ca o destinație turistică importantă în România, care prin potențialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră, etc) și antropic (mănăstiri, monumente istorice, ), reprezintă o destinație interesantă atât pentru turiștii din tară, cât și pentru turiștii din străinătate.
Principalele motivații ale turiștilor care vizitează zona sunt:
-drumeții, plimbări în natură;
-practicarea unor sporturi, organizarea de expediții, tabere și concursuri în aer liber;
-vizitarea unor lăcase de cult, locuri și monumente istorice;
-vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile Lotrisorului, Cascada Gardului, Bulzul);
-însușirea unor cunoștințe despre natură (în general elevi și studenți);

Mănăstirea Cozia-o scurtă istorie

Cunoscută ca una din cele mai vechi și complexe monumente istorice și de artă din România, Mănăstirea Cozia este situată pe malul drept al Oltului la 22 km de Râmnicu Vâlcea și 75 km de Sibiu. Zidită între anii 1386-1388 și 1393 această mânăstire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Bătrân. Inițial a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Nucet, fiind clădită într-o regiune prielnică pentru creșterea nucilor. Numele de Cozia l-a primit mai târziu, după muntele din vecinătate.

În Biserica Mare, cu hramul “Sfanta Treime“, se poate vedea pictura originară și anume în naos, unde, pe pereți de vest, sunt pictați Mircea și fiul sau Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Șerban Cantacuzino. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugăriță după moartea fiului ei și decedată în 1605. Mănăstirea Cozia nu mai păstrează aproape nicio urmă autentică de pe vremea ctitorului mănăstirii Mircea cel Bătrân.

Mănăstirea are două paraclise, unul din zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, așezat în colțul de sud-est al mănăstirii, datând din 1583 iar celălalt, zis brâncovenesc, așezat în colțul de nord-est, este din cărămidă având două case boltițe și un foișor ce datează din anii 1710-1711.

Bolnița se află pe partea cealaltă a șoselei, având hramul “Sfintii Apostoli” fiind zidită între anii 1542-1543 de Petre Voievod. Pe latura estică a acestui corp de clădiri este amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte și podoabe de cult.
Cozia veche ( “Schitul de Piatra” – este denumirea ruinelor unei foste bisericuțe, ale cărei ziduri se puteau vedea până în 1986 pe Valea Oltului), situat la 1 km nord de mânăstire, are hramul Sfântul Ioan Botezatorul” și se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârșitul secolului al XIII- lea începutul secolului al XIV-lea.

Monumentul păstrează amprenta a mari domnitori ai Țării Românești: pictura interioară realizată inițial între anii 1390-1391 a fost refăcută după 1512 de Neagoe Basarab care a construit și fântâna ce astăzi îi poartă numele. După 1706, Constantin Brâncoveanu a construit pridvorul în stilul cunoscut astăzi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, încă de la început, în stil bizantin cu influențe locale.
Picturile murale de la Mănăstirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural național.

Cozia este cea mai vizitată mânăstire din România, muzeul mănăstirii fiind singurul pentru care nu se percepe taxă.

Cum poți ajunge la Mănăstirea Cozia?

Accesul la Mănăstirea Cozia se poate face pe A1/E81 până la Pitești (115km), trecând prin oraș și continuând pe E81 spre Râmnicu Vâlcea (68km), Călimănești (14km) și Căciulata (3km), distanță totală fiind de circa 200km.

O parte din vizitatorii care frecventează în general locurile mai accesibile de la intrările în parc sunt sosiți în zonă pentru tratament balnear în Stațiunea Călimanesti –Căciulata-Cozia.

Sursa: traveleurope.ro