Take a fresh look at your lifestyle.

SABINA TUPAN, revelația artei contemporane

0

O artistă tânără și nouă în peisajul artei românești, Sabina Tupan vine cu o viziune diferită în care îmbină interesant contrastele și creează artă pură fără concurență. De curând, a fost vernisată în București expoziția sa – jURNALUL UMED în anotimpul semi-uscat – în cadrul căreia artista narează experiențe autobiografice prin intermediul unor instrumente neconvenționale de povestire, folosind o estetică infantilă și experimentală, cu referire la natură translucentă, lichidă și dramatic-comică a gândirii existențiale.

SABINA TUPAN, revelația artei contemporane 1

DolceMag: Pentru că ești o prezență nouă în peisajul artei românești, dorim să te introducem publicului revistei noastre. Așadar, cine este Sabina Tupan și cum a descoperit arta?

Sabina Tupan: Sunt un artist vizual, pasionată de tot ce se află sub umbrela artelor precum filmul, muzica, dansul și design-ul. Cochetez cu scrisul înainte de culcare, în timpul somnului mă transform într-o sirenă curioasă, dimineață concertez sub duș unui public imaginar (norocul lor) apoi o iau de la capăt cu arta… de a merge cu metroul prin București. Legenda spune că am descoperit arta în jurul vârstei de 3 ani datorită mamei mele, Luiza, care trebuia să își împartă timpul între a supraveghea un copil plin de energie (eu) și de a duce la bun sfârșit temele cu fratele meu mai mare, Octavian. Și-a încercat norocul prin a-mi așterne în față un bloc de desen, acuarele și o pensulă, iar rezultatul a fost magic: copilul s-a calmat, ba mai mult, a fost dragoste la prima pată de culoare.

Care au fost primele lucrări pe care le-ai realizat? În 2005 am intrat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, iar în ultimii doi ani de studii, în afara programului școlar, frecventam la atelierul graficianului Iuri Isar pentru a experimenta diverse tehnici de desen și culoare. Domnul Isar mi-a și sugerat să compunem un portofoliu pentru a aplica la diverse facultăți de arte din străinătate așa că am început să lucrez și mai intens în acest scop. Într-o zi am venit la atelierul dânsului cu o lucrare făcută acasă cu o seară în urmă, un desen făcut în peniță, cu tuș alb pe foaie neagră. Era interpretarea unei fotografii din tinerețea mamei, prima lucrare cu o notă personală în care pu sesem nu doar tehnică ci și multă emoție. N-am să uit reacția domnului Isar, încurajator și pozitiv de fel dar în cazul de față aceste cuvinte simple purtau o greutate mai mare ca de obicei: “Sabina, asta e ce trebuie!”

Deși publicul român te cunoaște mai puțin, în afară lucrările tale sunt foarte apreciate. De ce ai ales să expui mai mult în afara granițelor țării și care au fost cele mai importante expoziții ale tale de până acum? Am început să expun încă din facultate, primele expoziții fiind în Marea Britanie și Elveția, dar între 2010 și 2011 am avut ocazia să expun și în București: expoziția colectivă “Various Artists” la club Fabrica, expoziția solo “Digital Daisy Dress” la World Economic Bank și am prezentat două filme în cadrul Bucharest International Experimental Film Festival. Nu pot spune că “am ales” să expun mai mult în străinătate. Fiind studentă într-o facultate de arte în Marea Britanie, acest context mi-a oferit numeroase oportunități de care am știut să beneficiez. Nu ratam nici o înscriere la concursuri, expoziții, screening-uri, iar datorită faptului că Marea Britanie este strâns conectată de piața mondială a artei, oportunitățile erau de multe ori și în spațiu internațional. Am participat la numeroase expoziții internaționale în urma cărora am obținut premii.

Ce ne poți spune despre expoziția care a fost vernisată la finalul lunii mai în București? „DAMP JOURNAL in semi-dry season” este o expoziție ce sărbătorește revenirea mea ca artist în scena culturală românească după 8 ani de ședere în Marea Britanie. M-am întors în țară de doi ani și visam la această expoziție încă din momentul în care am coborât din avion. Lucrările expuse fac parte dintr-o serie de natură multidisciplinară (13 picturi, 12 sculpturi, 30 de colaje / desene precum și 8 scurt metraje experimentale) produsă în mare parte între anii 2018-2019. Sunt încântată de faptul că am reușit să vând 3 lucrări încă din prima săptămână a expoziției.

Ce semnificație are numele dat acestei expoziții?  Aș putea spune că titlul expoziției are funcționalitatea unui artist statement, în special noțiunea de “jurnal” datorită elementului autobiografic ce inundă conținutul lucrărilor mele într-un mod invaziv, repetitiv și clișeic. Probabil acesta este motivul pentru care nu dețin un jurnal clasic, toată informația este inițial “digerată” și “regurgitată” vizual pe diverse bucăți de hârtie găsite pe masă sau în ghiozdan – schița este apoi “vărsată” într-un alt butoi de procese emoționale și creative iar rezultatul final reprezintă un sirop ultraconcentrat.

SABINA TUPAN, revelația artei contemporane 2

Care sunt temele pe care le abordezi în lucrările tale? Teme precum ideologia feministă, anatomia / sexualitatea feminină și surealismul teatral al vieții cotidiene se pot regăsi în lucrările mele. Umorul joacă un rol important în viața mea așa că, inevitabil, acesta este încorporat și în lucrările mele. Este un mecanism de supraviețuire, merg pe noțiunea „haz de necaz”, redau vizual un sentiment, un moment dureros sau neplăcut apoi îl învelesc într-o peliculă veselă, viu colorată pentru a crea un contrast de emoții publicului.

Cum prind formă operele tale? Cum decurge procesul creației?  Procesul creativ este, de fapt, motivul pentru care fac ceea ce fac; este motorul meu principal. Desigur, cireașa de pe tort este finalizarea unei picturi, sculpturi, instalații… dar, să fiu sinceră, savurarea tortului până când ajungi la cireașă este plăcerea maximă, timpul se dilată, mă aflu într-o altă dimensiune în care visez cu ochii deschiși iar creionul sau pensula se mișcă cumva de la sine. Îmi place să lucrez în atelier noaptea, când toată lumea doarme, cu muzică jazz în surdină acompaniată de respirația greoaie a câinelui meu Luke, un beagle în vârstă de 11 ani. Încep mai multe lucrări simultan dar după câteva ore încep să mă axez pe una singură. Aleg tehnică de lucru în funcție de starea pe care o am în momentul respectiv: asociez sculptură cu momentele ce au o consistență greoaie, carnală, ce țin de un corp obosit, aleg să pictez atunci când simt nevoia de a procesa și de a rescrie un eveniment semnificativ emoțional iar la un desen lucrez atunci când doresc să mă sustrag dintr-o conjunctură anume, pentru că desenul mă solicită din punct de vedere fizic și necesită cea mai multă concentrare.

Ce vei face în continuare? Care sunt planurile tale legate de artă în România? Expoziția “DAMP Journal in semidry season” mi-a deschis o serie de oportunități de a expune, colabora și de a lucra în mediul cultural din România așa că voi “campa” în București pentru a onora aceste proiecte și pentru construirea unor noi proiecte socio-culturale. Vor urma o serie de expoziții personale ce se vor desfășura atât în România cât și în străinătate dar nu mă voi opri aici: doresc să aplic în scenă culturală Românească cunoștințele acumulate în domeniul curatorial și expozițional pe care le-am dobândit în cei 8 ani de studiat și lucrat în Marea Britanie. Ready or not, here I come! 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More